FILOZOFICĂ Alunecând de-a lungul unei drepte, Lumina cade liberă spre noi. Imaculat, giganticul şuvoi, Cuantic, îndrăzneşte să accepte Eternitatea, nesfârşit convoi Împovărat de-o amplă repetiţie. Matricea lucrurilor vechi şi noi, Istoria este doar o competiţie Punând în cumpănă un univers Legat de existenţa efemeră A omului, născocitor pervers Ce-a plămădit pământul şi neantul, Inegalabile noţiuni himeră Menite a trăi prin mintea lui, Un punct între secundă şi gigantul Loc primordial din spaţiul nimănui. Trei dimensiuni şi-o curbă temporală Dau consistenţă gândului abstract. Am născocit o lume ireală. Riscând, am rupt înjositorul pact, Semnat de pozitron şi electron. Întâiul pas spre al luminii tron, N-a fost făcut prin simplă exegeză. Totul e doar un ordin de viteză, Temei pentru finit şi infinit, Izvor pentru gândit şi negândit, Model pentru o simplă teorie. Iubirea însă nu e utopie. De ce să fie, când ne-am întâlnit?