Finalul introspectiei Alunec in abisul conștiinței mele , Predănd la porțile-i , în drumul catre adevar , uitarea O greutate egoistă , ma-nînfrăneaza , dar privesc spre stele Să fie oare adăncul primitiv ? mă-ntreabă întrebarea ? Răspund mai sigur decat un impuls interior m-ar obliga Și spun atăt , doar ca intențiile mele s inocente Intenții albe și de vrei , ia una -n palme să privești prin ea Pentru că mă întorc la inceputuri , la vise adolescente !
sâmbătă, 31 mai 2025