Esența mea și a ta Se contopesc într-un fior divin Precum luna și a sa stea: Din două priviri se naște un suspin. Spuma mării atingând nisipul fierbinte: Refluxul ne pierde printre cuvinte. Soarele apune după mantia stâncoasă Roșul buzelor se îneacă în a gurii coastă. Degete tandre invadează un tărâm nou, Pielea se cutremură de un așa cadou. Două inimi valsează în același ritm, Suflete călătoresc prin timp. Extazul treptat se răcește, Ticăitul sincron mai contenește. Lumina și întunericul s-au dorit În flacăra nopții s-au contopit.