Fior al nopții ce-mi adie Veșmânt cald în flori de reverie! Aidoma îngerilor călători Tu-mi colinzi noapte de noapte, Și-mi dai lacrimi de speranțe-n zări Când ascult a lunii șoapte. Dar mai mult decat atât M-atrage acel necunoscut. Necunoscutul vast, întăritor Ce scufundă limitarea-n paradis liberator- Atatea dulci simțiri, iubiri și fericiri În bolta înstelată Încât n-ai tu timp fragment din ele să admiri Viața toată. Un simplu vis, un simplu gând- Si-un așa sfințit veșmânt Purtat în dragoste pe-acest pământ ! Azi secole întregi îmi construiesc, râzând. Milenii de creație, vibrând în dans de stea Ridică al meu suflet, ridică soarta mea. Mereu subtil Vântul gentil Șopti-va stele-n urma mea, În veci fragil Duh de copil Al nopții vis va celebra. Iar în gândul împlinit al serii Renaște astazi anotimpul mierii.
sâmbătă, 31 mai 2025