Fiorul

- Se-aprind pe strada veche felinare
Cu franjuri roşii, cu mănuşi de gală,
Şi lustruiesc zâmbind câte-o petală
Din minijupa unei trecătoare

Ce mângâie tăcerea cu piciorul
Ascuns de floarea mică din sandală.
Simt pana cum se-nneacă în cerneală,
Că-mi invadează sufletul amorul

Şi vreau să-ţi scriu magnolie o strofă
Sau un poem cu rimă-ntins pe-o coală,
Să intre trecătorii toţi în boală
Când văd ce trăsături, ce fină stofă.

- Valsez pe-alei şi-n trecerea lui vântul
Ridică tivul rochiei spre coapsă,
Portjartierul negru-i o pedeapsă
Ce-aprinde fantezii. Mi-e drag pământul.

Din lutul lui e amfora subţire
Prin care fluvii curg, clocotitoare,
Când trec prin burg, sub paşii mei covoare
Se-ntind, şi valuri tandre de uimire.

În părul meu, ispititori ca smoala,
Stau şerpi edenici ce-au învins păcatul,
Dar nu cumva, te pună necuratul
Să-i cercetezi. Nu repeta greşeala!

Ioan Grigoraș & Liliana Trif