Mă pierd ușor printre cuvinte Și nu mai știu cum să le-adun, Să fac din ele dalbe flori Și-n păr sfios să ți le pun. Din glasul inimii fioruri Răzbat prin mutele-mi rostiri, Trezind din somnul cel de moarte, Tumultul sfintelor iubiri. Alung întunecimi rămase Cu fiecare strop ceresc, Căzut prin poarta de lumină, Din ochii tăi când mă privesc. Pulsează orice punct din mine Țâșnind din matca de-nceput, Din blânda-ți, fragedă-alinare, Ce se revarsă-n chip necunoscut. O clipă gust nemărginirea Și-o simt cum intră-n piept domol, Hrănind ecoul ce străbate, Un infinit prin trupu-mi gol.
duminică, 29 iunie 2025