din ciclul '' versuri pentru Preafrumoasa Doamnă...'' Sunt amărât, şi trist, şi abătut Şi toate mi se par străine... Aş fi zâmbit de-aş fi avut Un colţ mucegăit de pâine. De lângă mama m-au luat Şi-s tare trist, şi nu mi-e bine, Şi m-a băgat în sac, ciudat, Un om cu sufletul de câine. Să latru încă nu sunt învăţat Şi nici nu pot din sac de iută, Şi la pârâul rece, neînţărcat Sunt dus într-o pădure mută. Sunt amărât şi parcă aş vrea Să vină Moşul şi la mine Ca-n prag de sărbători să-mi dea Un colţ mucegăit de pâine. Dar, ajuns stăpânul lângă mal, În sacul meu mai pune-o piatră Şi somnul vine brusc, letal, Când apa peste mine... latră. 24.12.2015
sâmbătă, 31 mai 2025