Tu ai plecat pe căi străine Ştiute de inima ta... N-ai stat în casă lângă mine Căci doar în casă, ţi-era bine, Păcatul, fără a-l gusta! Tu ai plecat pe căi răzleţe O! Şi câţi ani de-atunci s-au scurs... Când mi-ai cerut, ţi-am dat bineţe Şi-averea toată, cu tristeţe, Tu m-ai lăsat, în rugi şi plâns... Şi n-ai privit măcar odată La drumul ce l-ai părăsit... Iar eu, plângând de-atunci, la poartă, Privind mereu zarea curată, Trist am rămas... Şi chinuit, De-o lungă, grea amărăciune, Privindu-ţi starea-n care eşti... O! Cât de mult aş vrea ca-n lume Să te găsesc... şi să primeşti, Darul Divin din Slăvi Cereşti! Iubirea lui Isus, curată Mă ţine... făr-a face-un pas! "Aşa a vrut! Doamne,îl iartă, Şi adu-l iar, la mine-n poartă Că-i singurul ce mi-a rămas... E singurul ce-l port în rugă Şi-n lacrimi cu un mai mult dor... O! Fă că ruga să-l ajungă Adu-mi fiul risipitor, Prin Har, în sfântul Tău, popor... Şi n-aş avea vreo bucurie Să-ncununeze viaţa mea... La Tronul Tău, o veşnicie, Voi proslăvi Iubirea Ta, Căci mi-ai scos fiul din robie!"
sâmbătă, 31 mai 2025