De-aș fi putut să rup din ceruri luna, S-aștern Lumina-n calea ta mereu. Să fi rămas,prin clipe, doar nebuna Care-ți presară-n viață curcubeu. De-aș fi putut să luminez o clipă În marea ta de aștri și furtuni. Să fi rămas o umbră de aripă, Un gând absent, desprins dintre genuni. De-aș fi putut să aflu taina toată, Să pot s-așez iubirii căpătâi. Un giulgiu alb pe inima curată, Îngemănarea flăcării dintâi. Dar fără timp, nesocotind secunde În mantii de ger ne-am îmbrăcat. Speram să mă ascund, să pot ascunde Întâiul vis albastru și curat.
sâmbătă, 31 mai 2025