Floare solitară

FLOARE SOLITARĂ

Vrajă, candidă ce-nfloare,
prin şanţuri şi ponoare,
frumoasă şi colorată,
de departe admirată,
o inodoră, o insipidă,
te strecori ca prin firidă,
printre bălării vecine,
să te vadă orişicine;
dar, în  vremile  aride,
soarta  ţi se va  decide,
vei  fi  ofilită  toată,
minunăţie  ciudată;
mândră floare solitară,
până să renaşti tu iară,
te  avem  în  amintire,
aşteptăm a ta-nflorire.

Alexandrina Spânu - SPERANŢE