Te-am văzut o crizantemă Dintro margine de lună, În păr ți-am prins diademă Ce te încunună! În șiraguri ți-am pus stele Cu sclipiri arteziene, Două flori de albăstrele Ți-am sădit sub gene! De sub plete cosânzene Ca o salcie-ntre ape, Chipul tău răsare-alene Setea să-și adape. Freamătă a ta făptură Precum floarea de căpșună! Te-aș fura să-mi dai o gură Și să-ți pun cunună. Doar că tu esti floare dalbă Răsărită-n zori de noapte Și-ai să pleci punând în salbă Ale mele șoapte! De-ai să pleci pe căi de ape Ori pe drumuri neumblate, Pân’ o fi să mă îngroape Se vor trece toate! Iar de-o fi precum mi-e gândul Când privesc bolta cu stele, Zilele vor fi ca prundul Și tu printre ele!