O floare rară Culeasă astă vară: Prietenia, Ea m-a făcut să uit de colivia În care sufletul era închis. Am mirosit-o, Am lăcrimat când am privit-o, Parfumul ei A pus aripi tăcutului condei Ce-n versuri calde floarea a descris. Am îngrjit-o Și-n suflet cu speranțe am răsădit-o, Unde-a crescut Tot mai frumoasă… încet ea a putut Să scoată sufletul din colivie. E poezie Pe coala albă de hârtie Și-n linul zbor Sufletu-i liber și ușor… Parfum suav și multă gingășie.
sâmbătă, 31 mai 2025