Flori de gânduri Pe zeghea nopții atârnate cad, cu ropot șchiop înfumurate gânduri, să scurme prin pământ de cioturi cald, căznind scrisori de oase printre scânduri. Adorm pândind când somnul geana-și lasă, ascunse-n coviltir din vis de fluturi, din roua umbrelor ce-și plânge rana roasă, un ham își fac din așteptări de luturi. Se-aprinde răsăritu-n ciob de soare, cetăți de vise-și spală somnu-n prag, prin flori de gânduri sapă trist o boare, ștergând amarul nins din ochi de mag!