Flori de tei Te-ai dus la cer, să stai între luceferi acolo unde nimeni n-a urcat vreodată, să-ți întâlnești steaua-ndepărtată pe care-o vedem și azi, deși s-a stins de ieri! Atâta farmec în versuri ne-ai sădit și ne-ai lăsat atâtea mari poeme, că-n slova ta, după atâta vreme, ești atât de viu, de parcă n-ai murit! Ni te-ai născut să dai, nimic să iei, ai coborât din absolut pe-o rază, ca să simțim cum peste noi se-așează parfumul alb al florilor de tei! Îți mulțumim că ne-ai ales pe noi să ne deschizi poarta lumilor divine, parcă mai nimic n-a fost până la tine, iar fără tine, cât am fi fost de goi! Azi ne privești de dincolo de zări, din lumea-aceea, de luceferi plină, iar teiul ce veghează veșnica-ți odihnă, va scutura pe tine dalbe flori!
sâmbătă, 31 mai 2025