Florile au început să râdă

Florile au început să râdă

Să râdă-au început, azi, florile,
Că ploaia le-a spălat obrazul
Cu picături ca diamante,
Îndepărtându-le necazul.

Şi veselia-n suflete-a pătruns...
Pe straturi – pete de culoare,
Învăluite-n raze calde
Se-nchină magicului soare.

Privesc spre ele cum se bucură,
Petalele-şi deschid, vioaie,
Îşi scutură codiţele, vibrând,
Spre astrul zilei se îndoaie.

Cu florile-mpreună râd şi eu,
Că sufletu-mi e plin de pace,
De dragoste, de cuminţenie
Şi nu-i închis în carapace.