Fluturi mii tresaltă-n mine Și amețesc de al lor fior Căci nu vor să mă asculte Și să doarmă în ceas de dor. Unul-cel mai zăpăcit Și-a croit traseu prin sternum Și ar vrea, nerușinatul Inima să asculte îndemnul. Altul, care-i mai sfios, Îmbrâncit de prea înțeleptul A fugit de teamă în colț Ștergând lacrimi cu folos. Încă trei, mai voinicei Se tot zbat ca niste zmei Și prin crânguri se adună O sinapsă mi-o încunună. Până când o să-mi tot zboare? Vântul poate doar să-mi spună. Căci eu simt a lui căldură Purtând fluturii spre lună.
sâmbătă, 31 mai 2025