Foșnește noaptea

În goana cerbilor de fum prin lăstărișul adormit 
Se-aude foșnetul marin al scoicilor ce-au răsărit. 

Pe sub arcada luminată de pitorescul ochi de foc 
Se-adună umbrele în ceată bătând solemn pasul pe loc. 

În depărtări, un vârf de munte îmbracă haina de-ntuneric,
Pădurile șoptesc sinistru un repertoriu alegoric. 

Pe fruntea unui râu de smoală ce-și plimbă trupul printre stânci 
Se oglindesc, (a câta oară?), copacii adormiți din lunci. 

O întristare pasageră, un freamăt creator nocturn, 
E noaptea visului vremelnic de sub copitele de fum.

adina v.

13.11.2019