Nici amintirea nu te mai păstrează De-aş vrea să-ţi cânt m-aş poticni afon Ai fost o nebunie şi o rază Rămâi un număr vechi de telefon. Aş vrea să te mai văd dar nu se poate Am auzit că te-am văzut cândva Dar că prin geam cu marginile mate Priveam prin fosta dragă fiinţa ta. Mai vine cineva şi mai îmi spune Câte ceva de bine sau de rău, Dar noi n-avem nici amintiri comune Te-ai dus luând tot ce era al tău. Cândva te presimţeam pe-o fâlfâire Ştiam apropierea să ţi-o gust. Acum chiar să mă tai tot nu am ştire Că mie aproape pasul tău îngust. A fost iubire? Sau minciună lungă? Te rog dă voie gândului curat Din depărtarea mea să te ajungă La orice nume azi te-ai fi mutat. Un telefon uitat şi o adresă… Aud că suferi şi trăieşti urât Şi-ţi cureţi zilnic cuvenita lesă Şi tu, cu mâna ta, ţi-o pui la gât. E greu să-ţi spun, dar viaţa împreună Oricât de scurtă, m-a trimis să-ţi spun Un adevăr mai grav ca o minciună, Mai trist, mai inflamabil, mai nebun. Nu mai exişti, eşti trăsnetul de vară Ce mi-a lăsat în creier cer topit Dar când te-am aruncat pe uşă-afară Eu cel mai mult atuncea te-am iubit. Să-ţi spun să te întorci? Aştepţi zadarnic, Rămâi şi-mbracă-ţi viaţa în vopsea, Mărită-te mai bine c-un paharnic, Să aibă dromaderii ce sa bea.
sâmbătă, 19 aprilie 2025