sunt atât de împrăştiat încât paşii mi se rătăcesc în aşteptarea oaspeţilor din zilele comune ascunşi de sunetele stridente ale străzii în oglindă mă dezic de firele albe şi de nelinişte pierd clipe în faţa spaimei de a deschide ochii şi de a numără stropii de ploaie ce-mi inundă umerii sunt atât de uituc încurc toate zilele de naştere am dubii şi în privinţa zilei mele în jurul căreia se numără anii în care mai pot visa iar visele asemeni unor blânde făpturi mă privesc înotând până la îndepărtatele zări unde călare pe liniştea zilei învăţ să număr clipele în care mă pot regăsi
sâmbătă, 31 mai 2025