Aoleo, frate răzneţ! Ce ne treci ca un drumeţ Şi nu vii să ne mai vezi? Ori ne ştii morţi între vii Pe la noi de nu mai vii? Ori ceva te am amărât Într-atât de ne-ai urât? Ce ţi-am făcut să ne uiţi, La noi să nu te mai uiţi, Ce te-a tras să te răzneşti Şi să nu ne mai iubeşti? Vină, vin’ încai acum, Te mai abate din drum, Că de când mi te-ai răznit Şi la noi n-ai mai venit, Potecile îţi privesc, Urmele ţi le jelesc, Că pe unde tu călcai Când veneai şi când plecai Eu mereu le măturam Şi cu flori le presăram, Iar acum, de când nu vii, Au crescut tot bălării, Că de când ne-ai părăsit, Cărările au înverzit, Sufletu-mi s-a amărât, Faţa mi s-a veştejit, Soarele s-a înnegrit.
sâmbătă, 19 aprilie 2025