Ce-mi bâzâie-n cap gărgăunii Și-n ochi, ce scântei mi se-aprind Când frâul ce-l pun pasiunii Se rupe și cade, bufnind. O, frâu cu plăceri în zăbală Și-atâtea cuvinte în hăț, De viața trecută, banală Cu tine, de-acum, mă dezvăț! Aleg libertatea deplină Și zborul cu capul în nori, Iar tu, zaci, căzutule-n tină, Și poți, în uitare, să mori! E ploaie și vânt. Vezi ce larmă Fac frunzele-n ultimul zbor? Iubito, cum pot să adoarmă Pe-un frâu cu zăbală, când mor?