Frigul

Din frunzele pe  moarte în putregai de toamnă,
Un mucegai tăcut și-ncet iar ne condamnă
La- nfrigurare, căci din tremurul de clipe,
În frig viața incearcă din nou să se- nfiripe.

Mijește îndoiala în gânduri cu speranță
Și toamna de pe frunte în păr rugină- agață,
Privirea ofilită îmbobocește- un zâmbet
Și vântul bătăios plesnește buza-n scâncet.

E muribună viața și anotimpul moare
În putredul pământ ce nu mai vede soare.