Soarele stătea atârnat de cerul mahalalei; acolo unde timpul stătea tras pe linie moartă. Aerul de fum și parfum era handicapat într-așa un hal încât nu mai simțea nimic. Și din tot balamucul, n-a mai rămas niciun martor, doar un copil care, sătul de a contempla același decor repetitiv, a sărit gardul și-a fugit