Începe vântul toamnei a bate, prin părul meu de soare deschis, iar eu mă-nfășor în așternutul ei, poate și apar culorile naturii de nedescris. În copaci frunza cu greu se zbate, să se mențină-n ramura de lemn și cade-n covorul cald și moale, iar vântul o trezește printr-un îndemn. Ea stă jos ca o fantasmă, înveșmântată-n roșu-ruginiu, iar nouă ne aduce o mireasmă, și roade coapte prinse de ea-n brâu. Toamna-i bogată-n legume coapte și vine cu multă melancolie, cu strunguri-n vin ca să ne-mbete, un pic de ploi și frig o să fie. Înțeleg că-i greu fără toamnă, e ciclul timpului pentru a fi întreg, de asta te rog să vii ca o frumoasă doamnă, să-mi întregesc gândul meu vitreg.
sâmbătă, 31 mai 2025