Tu scalzi cuvintele în lumina zâmbetului Tău și-n parte pe fiecare cuvânt cu drag pășești și umblii cum ai umbla bunăoară pe aripile norilor de ochii Tăi ca para focului nimic nu se poate ascunde Tu umplii golul dintre cuvinte și ne înflorești cum bunăoară ai înflori roua cuvintele Tu Cuvântul ce ne aduci frumusețea Ta Însuți în lumina ochilor Tăi Tu cel mai frumos dintre oameni nesățios și plin de taine Tu Însuți o taină de dinainte de a fi existat ne-ai luat de mână și ne-ai făcut picuri de rouă scăldați să înotăm în zâmbetul Tău căci ne-ai iubit ne-ai iubit iubire Tu ce Același rămâii în veci n-am găsit nimic nicăieri și niciodată mai frumos c-a Ta frumusețe ce despică și ochiul și ziua Tu ne umplii golul și ne croiești lumina în sufletul fiecăruia în parte până pe muchia trecerii din umbră spre ziua ce cu atâta plăcere ne-o dai din Tine Însuți soare al vieții și Cuvânt al Celui Prea Înalt 12-10-2015 Mănăștur
sâmbătă, 31 mai 2025