Frumusețea - Celui mai frumos nume
miercuri, 16 iulie 2025
Ieşisem să-mi pasc oile
Pe munţii cei înalţi
Ai lui Israel

Acolo unde cerul
Se săruta cu pământul
La îmbucătura apelor
Lângă fântână

Îmi era aprinsă limba
Şi cântam
Cântarea oilor

Fluierul
Nu-mi dădea odihnă
Nicidecum

Şi pas cu pas
Mioarele mă urmau
Ca într-o noapte de basm
Pe umerii apelor

Îmi era dor
De-o poiană aprinsă
Îmi era dor
De Numele Tău
O Doamne

Şi mi se revărsau uneori
Undele
Până la miezul apelor
În străfulgerarea vremii
Cu iarba

Despre Tine
Doamne
Acolo pe munţi
am învăţat profunzimile
am atins
izvoarele
şi chipul Tău
ţi l-am văzut prin credinţă
Ni se spunea
în scrierile sfinte
că Tu ai să vii
c-o  să ne scoţi
dintre cei morţi
şi-o să ne aduci
mântuirea
Cît Te doream
şi-ţi aşteptam
Fiinţa
acolo
la izvorul acela
de sub stâncă
Dar într-o vreme
ne-am retras cu turmele
mai mulţi păstori
pe câmpiile Betleemului
şi într-o noapte
pe când oile ni le păzeam
ne-a-nvăluit o lumină
strălucitoare
şi-am căzut
la pământ
Un înger ni s-a  arătat                                     
c-un chip
ca zăpada
şi-mbrăcat în lumină

Vă aduc o veste bună
ne-a spus
astăzi
vi s-a născut un Mîntuitor
care este Hristos Domnul

şi-o oaste cerească
s-a unit cu îngerul
de părea că cerul întreg
a-nghiţit pământul
şi doar pe palme
îl poartă
vai
cum ne-am fi ascuns
în noi înşine
cu toţii

Auzi
Mântuitorul iubit
pe care-l aşteptam
de atâta vreme

auzi
astăzi s-a născut
vai
părea că toate izvoarele
cele cereşti
şi cele ale planetei
Terra
au răbufnit deodată
toate împreună                                                                   
şi universul întreg                                                                           
l-au inundat cu-o apă                                                                 
nevăzută de ochi
omeneşti

parcă simţeam
că s-a rupt ceva în mine
că totul ce văd
şi tot ce aud
e doar un vis frumos
din anii ciudatei copilării

şi-am plecat în grabă
cu toţii

am uitat de oi
şi de turme

noi eram oile
în căutare de păstor

oile risipite 
pe munţii cei înalţi ai lui Israel

la marginea Betleemului
l-am zărit
era                                                 
acolo          
acolo
într-o iesle sărăcăcioasă
Cel care a zidit lumina
El                 
Creatorul
în ieslea din Betleem
şi  totuşi
era un copilaş
micuţ şi plăpând
cu ochii noştri 
am văzut 
ce ne spusese îngerul
totul
era adevărat
în ieslea 
aceea sărăcăcioasă
cu ochii noştri
am zărit
Adevărul
da
Adevărul
era acolo
atăt de blând
şi minunat
în trupuşorul acela  mic
Însuşi                                        
Cel  Prea Înalt
şi-a ascuns  chipul
vai
Însuşi Dumnezeu
într-un trupuşor de copil
atît de plăpând

era Mântuitorul iubit 
pe care-l aşteptasem atâta
Isus
am istorisit ce ne spusese îngerul
cum ni s-a arătat
şi ne-am întors la turme
căci noi
păstorii
ne-am întâlnit cu Păstorul
cu El
Adevărul
Cu Isus
Cel mai frumos
Nume
De pe pământ
iulie  1996