De stejar uşoară frunză Prin aer se rotolea; Uitând c-au ieşit din grunză, Tot în sus zburând, zicea: Cât departe de pământ Începui a-mi înălţa! Ori pre căile de vânt Cine poate a-mi urma? Ea se-nalţă către soare, Pe cât zefirii au suflat; Dar abia stă a lui boare, Frunza-n vale au picat. Veţi cădea şi voi odată, Ce sunteţi ferice o zi, Dacă schimbătoarea ceată Va-nceta a vă iubi!
sâmbătă, 19 aprilie 2025