frunză arămie

frunză arămie
alungată de vânt
ţi-e strigătul foşnet
când din zborul în vrie
cobori pe pământ 
şi-ar mai şti cineva
că ai fost de un verde crud cândva
şi umbră ai picurat 
într-un timp indiferent
poate de sus îşi va aminti o stea
în dimineţi de-argint
pulsându-şi sclipirea
sau aici un poet
lăcrimând pentru tine-ntr-o toamnă
versuri într-un sonet