E-un frig de toamnă ud... pământul, un sicriu, cad frunzele din dud, prin pâclă, încă, scriu. La braț cu toamna trec pe drumul către veci și scrisul mi-l petrec pe drumul unde treci. Iubito, cum te știu, te uiți, citești, și plângi, las trupul meu pustiu la pieptul tău să-l strângi. Dar vraja se va stinge cu luna între buze și ochii tăi vor ninge pe trupul meu de frunze.
sâmbătă, 31 mai 2025