Sunt inima din frunza care A apărut, s-a ținut tare De creanga teiului cel falnic Ce toată vara a fost darnic Cu verde, umbră și răcoare Când totul era ars de soare. A venit vremea când afară Este răcoare înspre seară Iar noaptea, tremurăm surate, Frunze ce suntem agățate De crengi și ne simțim aproape În ultimele noastre clipe. Acum, în astă dimineață, Eu, frunza, cu o altă față Ce-i galbenă ca lumânarea De mă cuprinde disperarea, Mă uit în jur și cu mirare Văd la surate o schimbare. Suntem cu toate luminoase, De soare-n brațe suntem strânse Iar razele cu noi se joacă Și-o bucurie ne încearcă… Suntem lumină din lumină, Avem în noi seva divină!
sâmbătă, 31 mai 2025