abia mă recunosc în vremea precară nu-ți mai pot desena profilul de vestală cu degetul prin aer nu mai pot să-mi adun de pe-afară țărâna udă înapoi în trup cu mâinile goale când gândurile mi le citești de pe fruntea arborilor desculți pașii mei îmi sună străin pe urmele tale doar ploaia o simt personală pe creștet frunzele mă strigă aiurea pe numele mic când propria-mi umbră m-așteaptă în gară
sâmbătă, 31 mai 2025