Era o toamnă ca-n poveşti, cu frunze-ngălbenite, un vânt hoinar le-mprăştia pe aleile-nsorite. Le arginta bruma în zori punându-le-n valoare, şi soarele când răsărea sclipeau mărgăritare. Le auzeam foşnind discret, uşor înfiorate, şi-n sarabandă s-avântau de lună-ncurajate. Se repetau la nesfârşit mişcările lascive şi-ntruchipau într-un covor o mie de motive. Albastrul cerului senin, împodobit cu stele, crea fundalul potrivit tabloului cu iele. Mă resemnez că-i efemeră a lumii existenţă şi mă tot bucur an de an de-a toamnei chintesenţă.
sâmbătă, 31 mai 2025