Te-ai dus Tocmai în vârf De deal, Fiinţǎ! Sau Ai pozat Pe-o stâncǎ Lui Dedal Sǎ-ţi dea o formă Cu cerinţǎ? Eşti condamnată Să trăieşti În frică Ziua întreagă Alergând sub soare Ca o furnicǎ, Pentru un ce? Sau Pentru onoare? Arzi repede Urcând Precum scânteia Spre ţinta Care-o ştii Şi nu ai timp Să vezi că eşti aceea Ce se gândeşte Şi la ea Într-o zi. Nu poţi Din tine însăţi Să evadezi, C-aşa ai fost fǎcutǎ Sǎ treci Printr-un sfârşit Pe care Nu-l prevezi,