Fulgurații Mitică Horlaci mama aude cântecul palid în pat și-n moarte clatină cerul o lacrimă spartă pline cu sânge o mie de gânduri semnele tac * metaforă ești chipu-ți poveste mâinele sparte bântuie luna pe frânghia vieții noaptea coboară arta iubirii sângele meu curge prin tine prin mine în noi * ninge pe-o coală priviri de mătase albul hârtiei mușcă din verbe ronțăie clipa litere sparte plânge Nichita umbra din noi * viermele roade fructul iubirii groaznic se zbate carnea-n cuvânt Shakespeare răpește plin de rugină fruntea lipsită de fluturi și zbor.