FUNDAL DE PLOAIE nu m-am lămurit prea repede ce aș fi vrut să fiu fără tine, ploaia repede ori ultima secetă pe pământ? nu știam fiindcă aripile mi se păreau nesfârșite pe atunci și timpul meu se dilata în orbitele tale migdalate iar eu nu știam să mai aleg dintre atâtea lire crescute din mine până la urmă nu aș fi fost nimic fiindcă tu m-ai învățat că după plecarea cocorilor aș putea să-mi agăț privirea de umbra copacilor goi și că îngroparea iubirii se face numai sub felinare pe un fundal de ploaie nici până astăyi nu m-am lămurit ce aș fi vrut să fiu fără tine când aproape că dorm sub o scândură și cineva nu mă lasă în ruptul capului să o desprind din țâțâni