- Stă minutaru'-nțepenit, Cadranul ceasului roșește Și nu știu cum n-ai auzit Că timpul râde, ștrengărește. Noi suntem acuzați de furt, Habar nu am, dar mi se pare Că-n cana mică de iaurt Am aruncat la întâmplare Puțină miere și de-atunci Vrăjit stă timpul, ce să fie? O fi gustat din vrăji sau noi Furăm bucăți de veșnicie? - E timpul ager și nebun, Alergă iute, se oprește, Încarcă pipa cu tutun Și ne-o oferă ștrengărește Să mai furăm câte-un minut Din viața asta efemeră, Prin care trece nevăzut, Și-o veșnicie pasageră! Iar dacă-n vraja ta e prins Gândesc, iubito, c-ar fi bine Să ne ascundem în cuprins, Gustând din mierea de albine. Liliana Trif & Ioan Grigoraș