furând un amurg

FURÂND UN AMURG

de Marian Florentin Ursu 

*

Nu ştiu ce ţi-a venit dintr-odat
Să răstorni o livadă în paie,
Înseram sub un măr tămâiat
Şi obrazul ţi-era de văpaie

Nu ştiu, parcă voiai ca să guşti
Cu buzele macii şi-altarul
Şi izvorul de munte să-l muşti
Să ne curgă prin sânge hotarul

Nu ştiu ce ţi-a venit într-un pârg
Să arunci peste mine grădina,
Când plecam să furăm un amurg
Şi o lună pândea ca jivina...