Aproape de miezul nopţii Aud scârţâitul porţii Fiindcă vine o furtună Şi se-aude cum tot tună. Ochii-n noapte-s la fereastră Unde floarea mea din glastră E umbră-n fulgerul care Luminează ca un soare. Şi mă duc uşor spre ea, Să fiu lângă floarea mea Când deschid fereastra larg, Floarea să-mi fie catarg. Ne-ating stropii mari de ploaie, Simt cum floarea-i mai vioaie Şi ies cu ea în furtună Chiar de-s fulgere şi tună! În natura furioasă Locul nostru nu-i în casă, Vrem să fim parte din ea, Eu şi dragă floarea mea.