Galben, gând tivit cu ceară

Galben, gând tivit cu ceară
Letiția Adela

Câtă toamnă este-n toamnă,
Câtă frunză stă s-adoarmă,
Numai pân' la primăvară
Galben, gând tivit cu ceară.

Liniște și gri-i afară,
Totu-n jur mă împresoară,
Pas cu pas, a câta oară
Mâna toamnei îmi e mamă...

Ploaia picură, amară,
Ruginiu durut pe geană-
Tremură-n arcuş vioară,

Galben, gând tivit cu ceară.