Fă-mă, Doamne, să însemn cât un car zidit în lemn, cât un vierme de mătase rozând frunzele cărnoase, cât o floare de salcâm răspândind spre cer parfum, cât un ou sub o găină, în plămada Ta divină ! Doamne, lasă-mă să fiu şi devreme şi târziu, şi prelung dar şi subţire, deşirat din a Ta fire într-un ghem să mă adun şi mai rău dar şi mai bun, apoi iar să fiu ţesut şi-n prezent dar şi-n trecut ! Să m-adaug ţesăturii îmbrăcând coapsa naturii, nod în nod şi fir cu fir, şi-n credinţă şi-n delir, să fiu aripi de mătase, car în lemn visându-şi case, un salcâm cu albe flori, gălbenuş sub coji de nori ! 15 februarie 2016, Bucureşti
sâmbătă, 31 mai 2025