Dăinuie în lumea ta pustie, Rămâi sub forma unui gând, Stârneşte-n noaptea minţii mele Ca un cadavru falnic — Iar eu zărindu-te în beznă, Să cred că ochii mi-s bolnavi — În colţ, de-abisul vieţii mele, Dungi negre se scufundă… Pe stratul vechi al sufletului S-aşterni veşmânt mucegăit, Şi vars-o lacrimă de foc… Ca să sfârşeşti calvarul…