Şi iată-ne, din nou, aici, iubire, Noi două pe-o bancuţă lângă turn, Ţi-am spus că dreptul meu la fericire E refuzat? Un fluture nocturn Mi-aduce veşti din capătul planetei, Copiii mor de frig şi-un alt război Negociază termenii de pace, Dar, hai, eu tac… Vorbeşte-mi despre noi! În ce să cred şi care idealuri Le-aş mai putea urma fără să-ncerc Să nu privesc în urmă cu regrete Când viaţa e stupidă şi-ntr-un cerc Ne învârtim nevrotici, orbi şi genii, Mutanţi cu aptitudini, fără cord, Plantăm iluzii lângă Marea Moartă Şi recoltăm tăceri la Polul Nord. Şi iată-ne, din nou, aici, iubire, Noi două la o ceaşcă de cafea Orânduind neliniştile lumii Înghesuite vag sub tâmpla mea.