Pe alocuri, mai de vară Fără gând de răzvrătire O păstaie cam amară Vrea să facă nemurire, Din al ei şirag de visuri Fără pic de supărare Ca la toamnă din abisuri Să găsească o cărare, Pe care să poposească În imaginea idilei Chip de fată nelumească Dar cu vocea sfânt-a milei. Şi cum sta în aşteptare Fără să mai creadă-n tot A apus pe ea cărare Soarele cam rupt în cot. Nici nu vrea să-l recunoască Se preface a nu-l şti Până când a găsit mască Pentru a mai povesti, Despre chipul cel abrupt Al destinului pe ducă Căci nu-i versul mai corupt Decât clipa cea zăludă.
sâmbătă, 31 mai 2025