Peștele înțelepciunii înoată sufletul meu. Mă împarte rar, cu coada: tu și eu cum ne mângâie pe-o parte pe-alta ne lovește-n plin cât sunt de frumoase toate și cât chin zâmbești ca tăcerea lunii lumină cu chip frumos și suspin și simt că lumea e pe dos ne-au intrat pe nerostite submarine în destin am ascuns în somnul mării un delfin mintea-mi fulgeră trecutul tună cu cuvinte mari ploaia-mi bate în obraz cu lacrimi tari am ajuns aici, iubire suntem mici, copii și goi viața de după furtună suntem noi. strânge-ți visele mai tare să nu-ți cadă în abis pește bun din tinerețe stai neprins! sări mai sus, mănâncă stele fă-te mare, lucitor până la sfârșitul lumii fie dor!
sâmbătă, 31 mai 2025