Gândul

Gândul n-are mâini,picioare, 
Zboară peste mări,în zare, 
Printre ani,pătrunde clipe, 
Parcă ar avea aripe. 

Însă unde-i casa lui? 
Unde-i casa gândului? 
Ce mănâncă,cum se-mbracă? 
Are el timp pentru joacă? 

Gânduri,are oare gândul? 
Poate-nconjura pământul? 
Pot oare să-i închid poarta? 
Oare-ar rupe el lăcata? 

Cu el mă trezesc din somn, 
Tot cu el sunt pân adorm. 
Oare eu sunt casa lui, 
Casa mare-a gândului? 

Versuri:©  Liuba Sârbu