Se poate să mai fie primăvară, Zăpada se mai vede sus pe munte, Miros de lemne arse şi de seară Pluteşte-n orizonturi ca o punte. Nu te mai ştiu din ziua ceruită C-un strop de ceas uitat la întâmplare Pe o alee simplă, pietruită, Mustind de anotimpuri şi de sare. Te-am rătăcit şi ai plecat din carte, Adresa ta cu iz de nimfomană Îmi spune adevarul-pe departe- Că eşti un joc, un zâmbet pe o rană. Să fie oare înc-o primăvară Cu lipsa ta în zeci şi mii de rânduri, Răspunsul o să-mi vină într-o vară Când ochii tăi m-or săruta cu gânduri.