Zăpada-i pentru noi o feerie, încântătoare scurgere din nori a veștilor ce ar putea să fie semnale-n ochii noștri arzători, ce par oglinzi mai vechilor dorințe strivite sub poveri de neputințe. Ea poate alte suflete să-nghețe și să aducă inimi la tăceri, dar nu și nouă, căci îi dăm binețe și-n frigul ei ne căutăm plăceri atât de multă vreme așteptate, cu suflete aprinse și-nsetate. Și vom ieși din gânduri cristaline pe recele-așternut, imaculat, în dansul nostru,-n brațe te voi ține, atât de strâns și-atât de-apropiat, încât, iubita mea, uitând de geruri, ne vom dori zăpadă și în ceruri.