Doar verde și flori cât vezi cu ochii... Ce mai contează norii lunecătorii, schimbătorii? Ce mai contează că duhul copacilor coboară din translucida matrice din cer pe aripi de cocori? Ce mai contează că norii curg, că verdele se-nnimbă prea curând cu sfâșierea toamnei, că plâng de dor cocorii, când zborurile lor rămân - engrame verzi, unduitoare pe cerul albastru din noi? Ce mai contează că azi nu mai e ieri și nu va mai fi mâine? Scimbarea ne-nvăluie, ne-nvăluie și doar iubirea rămâne mereu, mereu...