Scrie-mi gândul pe-o răscruce cu o pană de lumină izbucnită când se-nchină cuiele înfipte-n cruce sau, prin lacăt de-ntuneric, îngeri triști legați c-un lanț într-o margine de șanț cu aspectul ezoteric. Scrie-l și, răstălmăcindu-l, rupe-i aripile-n șapte, fă-l un vis pierdut în noapte ca pe-un of ce, nedorindu-l, ți-l îneci în triluri moarte printre semne reci de carte sau îl spargi în coji de vise ca pe smalțul unui dinte care zimții și-i tocise prin aducerile-aminte. De l-ai scris, îl ia și-l rupe, cum ți-o fi și ți-o veni, într-o oarecare teamă dintr-o oarecare zi când, din piept, îți va erupe oful, ca o cataramă înnodată c-o năframă prinsă-n gânduri fistichii.