Gândul mereu la tine chiar sufletul îmbracă, Iar ochii mei acum, de dor, îi limpezește. De tine mă dezvață (chiar dacă este-n joacă), Zâmbind acelui care, în vise, te iubește. Voi fi mereu al tău acum și-n neființă, Un singur dor de tine răsare orice-ar fi. Se văd urme de tine (cum o fi cu putință), În gândurile mele, când tandru m-oi iubi. Iubirii mele oarbe nu i-ai găsit adresă, (de mult eu îmi doresc să-i fii destinatar). ”- Ți-a fost ținută oare prea multă vreme-n lesă?!”, Și-acuma se trezește că nu are habar. De șoapte arzătoare sau adieri de vânt, Ce gândurile mele adesea le repetă. Să nu uităm că-n viață legarăm jurământ, Ca dragostea avută să fie ... etichetă. Se spune că ecoul de fapt este o șoaptă, A vântului bezmetic și al iubirii tale. Ce în visele mele adesea își adapă, Caii de dor zănateci și iepele vasale. De tine mă dezvață (chiar dacă este-n joacă), Zâmbind acelui care, în vise, te iubește. Gândul mereu la tine chiar sufletul dezbracă, Iar ochii mei acum, de dor, tu-i limpezește. Brăila, septembrie 2017